Ieremia 30:5 „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!”


 Acum la propriu se aud strigăte de groază, lumea tremură de spaimă, pacea este ceva de domeniul trecutului……. ce se întâmplă?

 În discuțiile pe care le am în fiecare zi, încerc să abat mintea celorlalți de la problema (virusul) care mătură și ultima urmă de încredere sau credință pe care o mai avem, totuși cineva mereu redeschide acest subiect, sau își concentrează comentariile asupra lui. Pandemie în stânga, oameni morți în dreapta, lipsa de alimente în față, oameni panicați în spate și pământul parcă ne fuge de sub picioare. Ceea ce uităm este faptul că mai avem o direcție în care să ne uităm……adică în sus. Pentru aceasta trebuie să ajutăm credința și să înlănțuim frica, pe care o hrănim mai mult, aceea se va ridica cel mai mult, și va creste ca o plantă din plin udată. Nu vreau să vorbim despre cum putem alimenta frica din inimile noastre, deja cred că cunoaștem procedura. În schimb aș dori să vedem cum putem crește credința.

 Avem încredere în cineva, atunci când îl cunoaștem destul de bine, nu-i așa? Cum putem noi să îl cunoaștem pe Hristos dacă nu prin cuvântul Său. Niciodată nu cred că sa citit mai cu ardoare Psalmul 91. Acest Psalm ca de altfel multe alte versete sunt pline de speranță, aduc pace și liniște, dar pacea a fugit și liniștea nu e de găsit. Ceea ce nu observăm, este chiar primul verset din Psalmul 91. Doar aceia care îndeplinesc cerințele primului verset se pot bucura de făgăduințele scrise în acest psalm. Haideți ca să citim primul verset.

Psalmii 91:1 „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic „

 În acest verset ni se dezvăluie, relația pe care ar trebui să o avem cu Hristos, pentru a putea beneficia de făgăduințele scrie în continuare. În primul verset nu scrie că oricine poate spune despre Domnul ,,Psalmii 91:2 „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” ci doar aceia care stă sub ocrotirea Celui Preaînalt. Ce ne poate despărți de ocrotirea lui Dumnezeu…? păcatele noastre ,,Isaia 59:1-2 „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

 Ce putem face în acestă privință? Să citim următorul sfat dat de pana inspirată:

 ,,Membrii bisericii să rețină că doar faptul că numele lor sunt scrise în registrele bisericii nu-i va salva. Ei trebuie să se dovedească aprobați de Dumnezeu, lucrători care n-au de ce să le fie rușine. Zi de zi, ei trebuie să-și formeze caracterul în acord cu îndrumările lui Hristos. Ei trebuie să rămână în El fără încetare, exercitând credința în El. În felul acesta, ei vor crește la statură deplină de bărbați și femei în Hristos — creștini sănătoși, voioși și recunoscători, conduși de Dumnezeu la o lumină din ce în ce mai clară…Dacă aceasta nu este experiența lor, ei vor fi printre aceia ale căror glasuri se vor înălța într-o zi cu jalnica plângere: „Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit, și sufletul meu nu e mântuit Ieremia 8.20! Pentru ce nu am alergat eu la Cetățuie pentru adăpost? Pentru ce am glumit cu mântuirea sufletului meu și am lucrat contra Duhului harului?” {9M 48.1}

 „De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nici nu vă gândiți”. (Matei 24, 44.) Mergeți la odihna voastră noaptea cu fiecare păcat mărturisit… Și acum evenimentul acesta mare e mai aproape decât atunci când am crezut de întâia dată. Fiți și voi gata, seara, dimineața și la amiază, pentru ca atunci când se va auzi strigarea: „Iată Mirele vine! Ieșiți-I în întâmpinare!” voi, chiar dacă v-ați trezi din somn, să ieșiți și să-L întâmpinați cu candelele voastre îngrijite și aprinse. {9M 48.3}

 Un alt fenomen care se mai întâmplă sub imperiul fricii, este necredința în făgăduințele lui Dumnezeu. Dacă în Cuvântul lui Dumnezeu există o făgăduință, atunci crede că ceea ce promite se va împlinii. Nu reduce puterea lui Dumnezeu la nivelul gândirii tale, punând la îndoială împlinirea acelei făgăduințe. Știți de ce este periculoasă acestă joacă cu necredința? Pentru că acum în încercările acestea care vin și care ar trebui să ne statornicească și să ne crească credința, noi nu ne bizuim pe făgăduințele lui Dumnezeu, parcă credem, că nu se poate întâmpla ceea ce este scris chiar cu noi. Atunci, ce vom face în marele timp de strâmtorare care va veni? Unde vom căuta ajutorul, dacă astăzi nu învățăm să ne încredem necondiționat în fagăduințele lui Dumnezeu. Dacă ne îndoim de vreo fagăduință, îl declarăm automat pe dădătorul ei fără puterea, de ași respecta propria promisiune. Iar în timpul marii încercării care stă să vină, cum să ne încredem într-un Dumnezeu în care ne-am manifestat neîncrederea de atâtea ori. Frica biruie de atâtea ori, și prea controlul gâdurilor și acțiunilor noastre, de nici nu ne dăm seama, și involuntar ajungem ca frica, de care sunt măcinați toți cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu, să ne amărească viața. Dumnezeu declară următoarele: ,,Dar* cât despre fricoşi, necredincioşi… partea lor este în iazul* care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.Apocalipsa 21.8

 Pentru încheiere să luăm aminte la aceste sfaturi:

 ,,Frați și surori, numai privind la Hristos putem fi schimbați. Ocupându-ne de iubirea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, contemplând desăvârșirea caracterului divin și dorind, prin credință, să ne fie atribuită neprihănirea Domnului Hristos, vom fi transformați într-un chip asemenea chipului Său. De aceea, să nu adunăm toate imaginile neplăcute — nelegiuirea, corupția și dezamăgirea, dovezi ale puterii lui Satana — și să le agățăm în sălile memoriei noastre, să vorbim despre ele și să ne lamentăm din cauza lor, până când sufletele noastre se vor umple de descurajare. Un suflet descurajat este un corp al întunericului; nu numai că personal nu vei primi lumina lui Dumnezeu, ci o vei ține ascunsă de alții. Satana dorește să vadă efectele scenelor triumfului său asupra ființelor umane, făcându-i fără credință și descurajați. {5M 744.3}

 ,,Dar mulțumim lui Dumnezeu că sunt priveliști mai strălucite, pe care El ni le-a înfățișat. Să strângem laolaltă asigurările pline de binecuvântare ale iubirii Sale, ca niște comori prețioase, și să privim mereu la ele. Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui Său, îmbrăcând divinitatea sa cu natura umană, ca să-l poată salva pe om de sub puterea lui Satana; triumful Său în favoarea noastră, deschizând omului cerul, descoperind privirii omenești locul prezenței divine în care Dumnezeirea Își descoperă slava; neamul omenesc căzut este ridicat din abisul ruinii în care l-a aruncat păcatul, este adus din nou în legătură cu Dumnezeul cel infinit și, trecând cu bine proba, prin credința în Răscumpărătorul nostru, a fost îmbrăcat în neprihănirea Domnului Hristos și înălțat la tronul Său — iată tablouri cu care Dumnezeu ne îndeamnă să ne veselim cămările sufletului. Și în timp ce „nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd”, vom dovedi astfel ca fiind adevărat faptul că „întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă”. {5M 745.1}

Roagăte, cercetează și împlinește

 946 total views,  46 views today

Please follow and like us:
Privind esti transformat

Lasă un răspuns