Respectarea Sabatului este semnul credincioșiei


,,Mă adresez tuturor celor care s-au unit în promovarea ideii că este greșit să întreprinzi o reformă hotărâtă și să umbli apoi, pentru totdeauna, în umilință cu Dumnezeu. Lumea va fi judecată curând. Dumnezeul cel drept trebuie să răzbune moartea Fiului Său. Astăzi, oamenii îl aleg pe Baraba și spun răstigniți-L pe Hristos. Ei vor face aceasta în persoana sfinților Săi și vor călca pe același teren pe care au călcat preoții și conducătorii iudei, în felul în care l-au tratat pe Domnul Hristos. El a fost ucis ca Fiu al lui Dumnezeu și ca Om nevinovat, deoarece le-a spus oamenilor adevăruri pe care nu voiau să le audă. și totuși El a fost Fiul Dumnezeului infinit.

Cei care disprețuiesc astăzi Legea lui Iehova, arătând o lipsă totală de respect față de poruncile Sale, trec de partea marelui apostat. Ei îi proclamă unei lumii corupte de păcat că Legea lui Dumnezeu este anulată. Cei care declară această idee ca fiind adevărul îi înșală pe oameni și, efectiv, răstignesc Legea lui lehova între doi tâlhari. Ce gând cumplit!

Sub privirea lumilor necăzute și a întregului Univers, lumea va trebui să dea socoteală înaintea Judecătorului, chiar a Aceluia pe care L-au condamnat și răstignit! Ce zi a socotelilor va fi ziua aceea! Va fi marea zi a răzbunării lui Dumnezeu. Atunci, Domnul Hristos nu va mai sta la bara de judecată a lui Pilat. Atunci, Pilat și Irod și toți cei care L-au batjocorit, L-au osândit, L-au respins și L-au răstignit vor înțelege ce înseamnă să simți mânia Mielului. Ei își vor vedea propriile fapte în adevăratul lor caracter.


O amăgire grozavă


Ce amăgire grozavă s-a abătut asupra celor ce cred că lumea devine mai bună! Domnul Hristos declară: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla și în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți”. Aceasta este situația în care va ajunge lumea prin respingerea Legii lui Dumnezeu.

Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: «Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui ei!»”

Ioan a fost chemat să vadă un popor diferit de cei care se închinau fiarei sau chipului ei, respectând prima zi a săptămânii. Respectarea acestei zile este semnul fiarei. Ioan declară: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”.

Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.” Aici ni se descoperă cu claritate că, la venirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, vor exista două categorii de oameni. în ce categorie doriți să fiți găsiți? „Iată, Eu vin curând”, zice Domnul, „și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ferice de cei ce păzesc poruncile, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate” (Apocalipsa 22, 14 — traducere liberă din Authorised Version). Aceasta este destinația celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu. Oare nu ar trebui să dorim cu toții să ne aflăm printre cei ce vor intra pe porți în cetate?

Din cauza neascultării, Adam, Eva și urmașii lor și-au pierdut dreptul de a mânca din pomul vieții. „Domnul Dumnezeu a zis: «Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci». De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.” Adam și Eva au călcat Legea lui Dumnezeu. Din acest motiv, a fost necesar să fie îndepărtați de pomul vieții, pentru că, dacă ar fi continuat să mănânce din el după cădere, păcatul s-ar fi perpetuat la nesfârșit. „Astfel, a izgonit El pe Adam, și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.” Pentru a fi nemuritor, omul depindea de pomul vieții, iar Domnul a luat o măsură de prevedere, pentru ca oamenii să nu mai poată mânca din el — „și să trăiască veșnic”, — ajungând niște păcătoși nemuritori.

Moartea a intrat în lume din cauza fărădelegii. Dar, Domnul Hristos și-a dat viața, pentru ca omul să aibă o nouă șansă. El nu a murit pe cruce pentru a aboli Legea lui Dumnezeu, ci spre a obține pentru om o a doua probă. El nu a murit pentru a face ca păcatul să ajungă un atribut nemuritor, ci pentru a obține dreptul de a-l nimici pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul. Domnul a suferit pentru lumea întreagă pedeapsa deplină a fărădelegii. El nu S-a sacrificat pentru ca oamenii să poată continua să păcătuiască, ci pentru ca ei să se întoarcă la credincioșia față de Dumnezeu și să păzească Legea și poruncile Sale ca pe lumina ochilor lor.


Semnul ascultării


Respectarea Sabatului poruncii a patra este semnul ascultării de Dumnezeu. Dacă oamenii respectă porunca a patra, le vor respecta și pe celelalte. Vocea care i-a vorbii lui Moise, descoperindu-i Sabatul ca semn, nu a fost o voce omenească. „Domnul a vorbit Iui Moise și a zis: «Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea, cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său».”

Domnul nu vorbește despre o poruncă atât de importantă, fără a Se exprima în termeni bine definiți. „Să lucrezi șase zile, dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat.”


Știința omenească față în față cu descoperirea divină


Știința omenească declară că pentru a crea lumea a fost nevoie de o perioadă nedefinită. Oare, vorbește Dumnezeu despre creație în asemenea termeni? Nu. El spune: „Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile [nu în șase perioade nedefinite, deoarece astfel nu ar exista nicio posibilitate ca omul să păzească ziua specificată în porunca a patra] a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat”. Vă rog să citiți cu atenție capitolul 5 din Deuteronom. Dumnezeu spune din nou: „Adu-ți aminte [să nu uiți] de ziua de odihnă, ca s-o sfințești…. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.”

Deși scrierile sfinte se află în fața ochilor lor, cei care pretind că propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu prezintă presupunerile unor minți omenești, proverbe și porunci omenești. Ei anulează Legea lui Dumnezeu prin tradițiile lor. Fantezia cu privire la crearea lumii într-o perioadă nedefinită este una dintre minciunile lui Satana, Dumnezeu îi vorbește familiei omenești într-un limbaj pe care ea poate să-l înțeleagă. El nu lasă acest subiect atât de ambiguu, încât făpturile omenești să-l poată adapta la teoriile lor. Când Domnul declară că a făcut lumea în șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, El Se referă la ziua de douăzeci și patru de ore, pe care a delimitat-o prin răsăritul și apusul soarelui.

Dumnezeu nu ar fi rostit o pedeapsă cu moartea pentru nerespectarea Sabatului, dacă nu le-ar fi dat oamenilor o înțelegere clară a acestuia. După ce a creat lumea și pe om, El a privit la lucrarea pe care o făcuse și a declarat-o ca fiind foarte bună. Temelia Sabatului a fost stabilită odată cu întemeierea pământului. „Când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”, Dumnezeu a considerat că Sabatul era necesar pentru om chiar și în Paradis. Prin dăruirea Sabatului, El S-a gândit la sănătatea fizică și spirituală a omului.


Nu oricare dintre cele șapte zile


Dumnezeu a creat lumea în șapte zile literale, iar în ziua a șaptea literală „S-a odihnit de toată lucrarea pe care o făcuse și a răsuflat”. Prin urmare, El i-a dat omului șase zile în care să muncească, dar a sfințit ziua de odihnă și i-a dat-o omului, ca s-o păzească, liber de toate ocupațiile obișnuite. Prin consacrarea Sabatului, Dumnezeu a stabilit o zi de aducere-aminte, un memorial al Său pentru lume. El nu a pus deoparte o zi, oricare dintre cele șapte zile, ci o anumită zi, ziua a șaptea, Prin respectarea Sabatului, noi dovedim că îl recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul cel viu, Creatorul cerului și al pământului.

Sabatul nu conține nimic care să-l restrângă la vreo categorie aparte de oameni. El a fost dat pentru întreaga omenire pentru a fi folosit, nu prin lipsa de ocupație, ci pentru contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să facă acest lucru, ca să „știe că Eu sunt Domnul care îi sfințesc”.

În ziua pe care a binecuvântat-o și a sfințit-o, Domnul Se apropie foarte mult de poporul Său. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el.” Sabatul este memorialul lui Dumnezeu, îndreptând atenția oamenilor spre Creatorul lor, care a făcut lumea și toate lucrurile aflate în ea. În culmile nemuritoare, în copacii înalți, în fiecare boboc care se deschide și în fiecare petală de floare, putem vedea lucrarea Marelui Maestru. Toate ne vorbesc despre Dumnezeu și vestesc slava Sa.

Fiecare copil credincios al lui Dumnezeu va căuta să cunoască adevărul. Ioan a exprimat adevărul atât de simplu, încât și un copil îl poate înțelege. „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, și anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.” Alegem noi să fim printre cei care nu pot discerne adevărul, care sunt atât de orbiți de puterea înșelătoare a vrăjmașului, încât nu-L pot vedea pe Cel ce este chipul Persoanei Tatălui?

Urmașii Domnului Hristos fac parte dintr-o categorie total diferită. „Dar voi îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.” „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește, și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubește, nu păzește cuvintele Mele. și cuvântul, pe care-l auziți, nu este al meu, ci al Tatălui care M-a trimis.” Declarațiile unor oameni nu trebuie să fie acceptate și crezute fără nicio urmă de îndoială. Mai întâi, să întrebăm: Vorbesc ei în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu? Refuză ei un clar: „Așa a zis Domnul”, pentru că văd că acesta implică o cruce?


De care parte vă aflați?


Oare, ne aflăm noi de partea celor care refuză să fie loiali față de Dumnezeu? Ei nu au niciun interes de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Ei Îl resping pe Fiul divin al lui Dumnezeu, personificarea tuturor virtuților omenești. Ei se așază în rândul celor care, deși nu au putut găsi nicio acuzație împotriva lui Hristos, au ales în locul Său un hoț și un ucigaș. Aceasta este dovada cu privire la preferințele morale ale lumii. Vom fi noi de partea lumii sau de partea Domnului Hristos, care a declarat: „Am păzit poruncile Tatălui Meu”?

Cuvântul lui lehova rămâne în veșnicie. „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. în El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o…. El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai Iui Dumnezeu, născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr. și noi am privit slava Lui, o slavă ca slava singurului născut din Tatăl.”

Cei care îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal, prin credință, nu pot fi în armonie cu lumea. Există două categorii distincte: una este loială lui Dumnezeu, respectând poruncile Lui, iar cealaltă vorbește și acționează asemenea lumii, înlăturând Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu și acceptând cuvintele celui decăzut, care L-a respins pe Domnul Isus.


Pe cine veți alege?


De partea cui sunteți? Lumea L-a alungat pe Domnul Hristos, cerul L-a primit. Omul limitat L-a respins pe Prințul vieții, Dumnezeu, Conducătorul nostru Suprem, L-a primit în cer și L-a înălțat. Omul L-a încoronat cu o cunună de spini, Dumnezeu L-a încoronat cu coroana maiestății regale. Trebuie să ne gândim la toate acestea cu sinceritate. Vreți ca acest Om, Isus Hristos, să domnească peste voi sau îl vreți pe Baraba? Celui ce respinge harul Său, moartea lui Hristos îi aduce mânia și judecățile lui Dumnezeu, neamestecate cu milă. Aceasta este mânia Mielului. Dar, pentru toți cei care-L primesc și cred în El, moartea lui Hristos înseamnă speranță și viață veșnică.

Este cât se poate de sigur că Dumnezeu va chema lumea la judecată, ca să răzbune moartea Unicului Său Fiu, a Celui care a fost judecat de Pilat și Irod. El Se află acum în curțile cerului, mijlocind pentru oamenii care L-au refuzat. Vom alege noi să călcăm pe urmele lumii sau vom alege să fim poporul deosebit al lui Dumnezeu? Vom accepta spusele oamenilor, în locul unui „Așa a zis Domnul”? Puterea papală, omul fărădelegii, declară că Biserica Romano-Catolică a schimbat Legea lui Dumnezeu. În locul zilei a șaptea, au sfințit și au prezentat lumii un copil al papalității, ziua întâi a săptămânii, pentru a fi respectată ca zi de odihnă sfântă. Lumea protestantă a primit acest copil al papalității, l-a crescut și i-a acordat cinstea pe care Dumnezeu a dedicat-o zilei a șaptea.

Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: «Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!» Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare, încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori îl chemăm? Și care este neamul acela așa de mare încât să aibă legi și porunci așa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare-aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi. Adu-ți aminte de ziua când te-ai înfățișat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: «Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine, tot timpul cât vor trăi pe pământ, și să învețe să le păzească….» El și-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziți, cele Zece Porunci, și le-a scris pe două table de piatră.”

Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere-aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale.”

Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică…. De aceea, păzește poruncile, legile și rânduielile pe care ți le dau azi și împlinește-le.” Vă rog să citiți cu atenție capitolul 7, din Deuteronom și gândiți-vă la Cuvântul Domnului.

Vă veți întoarce voi de la un clar „Așa a zis Domnul”, după ce ați citit istoria căderii și a păcatului lui Adam? El a căzut, pentru că a desconsiderat cuvintele Domnului și a ascultat cuvintele lui Satana. Merită să păcătuim? Prin fărădelegea sa, Adam a pierdut Edenul. Prin călcarea poruncilor lui Dumnezeu, omul va pierde cerul și o veșnicie de binecuvântări. Acestea nu sunt povești ieftine, ci adevăr. De partea cui vă aflați? „Dacă Domnui este Dumnezeu, mergeți după El: dar, dacă este Baal, mergeți după el.” {MP  131-141.}

466 total views, 11 views today

Sari la bara de unelte